Un moment asteptat...Breaking Dawn

Jocurile Foamei(Sfidarea)-Suzanne Collins

Ei bine,intr-un final,am revenit cu o noua recenzie. Nu stiu cat ajuta aceastea in deciziile voastre sau cat va imbogatesc parerile in privinta acestora dar,cum va spune o persoana speciala,trebuie sa-mi fac treaba :)
So...Sfidarea! Poate daca ati citit recenzia anterioara despre prima carte,Jocurile Foamei, ati vazut ca sunt o mare fana a acestei serii complet fabuloasa,si Da,continuarea e la fel de fabuloasa.
Am citit-o fara rasuflare avand-o intiparita in minte incontinuu,personajele principale,Katniss si Peeta mereu imbogatindu-mi imaginatia. De ce?! Pentru ca,prin nu stiu ce mijloc unic al scriitoarei m-a captat ca prima oara asupra romanului.
Coperta ''inflacarata'' merita un continut arzator.
“Katniss si Peeta au castigat impreuna sangeroasele Jocuri ale Foamei, sfidand pentru prima oara in istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniti in Districtul 12, dupa toate incercarile infruntate, convinsi ca au castigat o viata sigura si decenta pentru ei si familiile lor, spera ca va urma o lunga perioada de pace. Dar, in timp ce Katniss si Peeta parcurg obligatoriul Tur al Invingatorilor, apar zvonuri despre o revolta printre locuitorii districtelor. Iar in ochii conducatorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Daca nu vor reusi sa convinga natiunea Panemului ca sunt in continuare indragostiti nebuneste, consecintele ar putea fi dezastruoase…”

Mic rezumat: Dupa ce au castigat Jocurile Foamei, Peeta si Katniss se intorc acasa in districtul 12, convinsi ca isi vor putea trai viata in liniste de acum inainte. Insa, lucrurile nu sunt asa usoare cum par la prima vedere. Presedintele Snow isi face aparitia si o anunta pe Katniss ca a starnit ceva ce nu mai poate fi oprit: revolte in majoritatea districtelor. Ceea ce a perceput ea ca o actiune disperata de a-si salva viata, rebelii au vazut ca o sfidare adusa Capitoliului.

Ca urmare, Capitoliul pune la cale un nou plan diabolic: in cadrul Jubileului Pacii vor fi adusi inapoi in arena invingatorii din celelalte districte pentru un nou Joc al Foamei. Este clar ca Presedintele Snow vrea sa isi demonstreze inca o data puterea nimicind simbolurile celorlalte districte, pe invingatorii lor. In Districtul 12 Katniss este singura invingatoare de sex feminin. Peeta si Hyamitch sunt ceilalti doi invingatori. Va las sa ghiciti care din ei ajunge in arena. Finalul este spectaculos, incendiar, dar ingrozitor de trist.''

Chiar daca poate am fi tentati sa spunem ca primul volum,in orice serie,ar fi mai bun ca oricare alte continuari ai acestuia ei bine,aici e cu  totul o alta poveste.

De la actiune pana la personaje,de la caractere pana la surprize (mortale sau amuzante) totul ia foc. La propriu...:)

"In sfarsit am citit cartea pe care o asteptam cu sufletul la gura: Sfidarea de Suzanne Collins, al doilea volum al fenomenalei serii Jocurile Foamei! Nu doar mi-a implinit asteptarile, si asa foarte mari, dar le-a depasit cu mult! O lectura la fel de pasionanta, chiar mai pasionanta, pentru ca acum esti deja foarte atasat de personajele alaturi de care ai suferit. Iar intriga este incredibila. Nu veti avea somn odata ce ati deschis cartea. Sfatul meu este sa o incepeti dimineata si sa anulati orice program ati avea in acea zi!" Stephenie Meyer

''Suzanne Collins a reusit o performanta rara. A scris o continuare chiar mai buna decat primul volum al seriei.'' New York Times 

 “Stau intinsa cu capul in poala lui Peeta, impletind o cununa de flori in timp ce el se joaca cu parul meu, pretinzand ca invata sa faca noduri. Dupa o vreme mainile lui raman nemiscate.

“Ce e?”, intreb.
“As vrea sa pot opri timpul in clipa asta, aici si acum, si sa traiesc in ea o vesnicie”, raspunde el.
“Ok.”
Ii aud zambetul din glas.
“Atunci esti de acord?”
“Sunt de acord”, spun.''

''Drept carbuni preschimbati in perle sub apararea unei vieti prea grele. Frumusete rasarita prin durere.''

''Acum isi face Peeta griji pentru mine,ceea ce se adauga intregii nebunii.

-E ok. Nu sunt decat hormonii ei,spune Finnick. Din cauza copilului.

Imi ridic ochii si il vad,stand linistit in genunghi,dar inca gafaind usor din cauza urcusului,a caldurii si a efortului de a-l intoarce pe Peeta din morti.

-Nu. Nu e...,scap eu,dar sunt intreurupta de o runda de suspine si mai isterice,care par sa nu faca altceva decat sa confirme spusele lui Finnick despre copil.''

Inca astept filmul. Voi?

Jocurile Foamei-Suzanne Collins

Mă gândesc că poate o să pară puțin cam prea...târziu trezind această carte,acest fenomen în fața ochilor voștrii acum. Doar că nu mă pot abținee!

E ca și cum aș reînvia toată splendoarea acelor sentimente împreună cu voi.

Am făcut cunoștință cu acest fenomen mult prea devreme ca să mă las înșelată de aparențe. Văzusem păreri pro și contra-recunosc,părerile pro erau mai multe-dar,cu gândul de neștiință,am lăsat totul baltă. Mare prostie! Să nu o faceți niciodată.

Ei bine,într-o zi mi se câștigase dreptul să iau orice vreau din această lume. Nu pot să-mi dau seama cum,dar ''Jocurile Foamei'' fusese primul lucru de pe lista. Părerile pro mă marcaseră.

Am înșfăcat cartea și am devorat-o de-a dreptul. Nu mi se mai întâmplase așa ceva de când cu fenomenul Amurg,doar că atunci eram mai mică.

Acțiunea imprevizibilă,personajele care îmi urmau și visele noaptea,atât de puternic accentuate,firul narațiunii așa ușor de urmat,și sentimentul că nici nu mai știam când dădeam o pagină peste alta în descoperirea frumoasei povești de contopire a sentimentelor...m-a făcut să o încadrez în prim-planul bibliotecii mele.

Și când te gândești că totul începe atât de imprevizibil...

 Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde naţiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic şi sângeros - Jocurile Foamei. Douăzeci şi patru de adolescenţi sunt răpiţi de lângă familiile lor şi aruncaţi în luptă pe viaţă şi pe moarte, televizată şi urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat şi... viu. Cine va câştiga cursa nebună pentru supravieţuire?

Am găsit păreri care marcau partea ''subînteleasă'' a poveștii. Să fiu înțeleasă...cartea e fenomenală,nu numai prin ideea autorului pe care a dezvoltat-o ci prin tot. Efectele vizuale pe care ți le dăruiește te face să te întrebi dacă o să vezi așa ceva vreodată,sentimentul de ieșire din sufocarea personajului principal te lasă fără grai. Katniss este una dintre cele mai puternice personaje pe care am avut ocazia să le citesc. Cuvintele m-au lăsat să o citesc dar conștiința m-a lăsat să o judec. Este un personaj complex.

Planul exterior al personajului,pe lângă faptul că este o viziune a viitorului, îl face pe cititor să fie neașteptat la puterea tuturor elementelor. Culorile tari,pigmenții de dorintă a oamenilor la vederea jocului te fac să dorești și tu să vezi același lucru. Pentru că,la sfârșit,chiar dacă nu o să-ți dai seama,o să fii printre acei oameni care vor să vadă un spectacol bun. O să vrei să vezi cum moartea poate conduce.

Mi-au plăcut la nebunie momentele dintre ea si Peeta și mereu îmi ofereau un plan întreg numai de intimidate și iubire.

Am vizionat și filmul din fericire. Bineînțeles,nu se compară cu cartea,dar se poate compara cu viziunea pe care am avut-o asupra ei. Și acest lucru m-a impresionat. De-a dreptul!

''May the odds be ever in your favor!''

''Furia mă cuprinde brusc,fiindcă viața mea e la mezat și ei n-au nici măcar decența de a-mi da atenție. Fiindcă sunt eclipsată de un purcel mort. Inima începe să-mi bată nebunește,îmi simt obrajii arzând. Fără să mă gândesc,scot o săgeată din tolbă și o trimit exact către masa lor. Aud strigăte alarmate în timp ce creatorii-de-joc dau înapoi împleticindu-se. Săgeata străpunse mărul din gura purcelului și îl țintuiește de peretele din spate.Toți mă privesc nevenindu-le să-și creadă ochilor.

-Vă mulțumesc pentru atenție,le spun.

Pe urmă fac o plecăciune și o iau drept spre usă,fără să fi primit permisiunea de a mă retrage.''

''Melancolia mi se răspândește în întregul trup,ca un lichid ce mi se scurge prin vene.''

''Nu sunt frumoasă. Nu sunt superbă. Sunt tot atât de strălucitoare ca soarele.''

'''-Mai întâi apleacă-te o clipă,zice el. Trebuie să-ți spun ceva.

Mă aplec și îmi lipesc urechea teafără de buzele lui,care mă gâdilă în timp ce îmi vorbește în șoaptă.

-Nu uita că suntem îndrăgostiți nebunește,așa că poți să mă săruți ori de câte ori simți nevoia.

Îmi salt capul cu o smucitură,dar sfârșesc prin a izbucni în râs.

-Mulțumesc. O să țin minte.''

''Și are dreptate. Dacă vreau să-l țin pe Peeta în viață,trebuie să-i ofer publicului ceva mai mult,care să impresioneze. Îndrăgostiții născuți sub o stea potrivnică,dorindu-și cu disperare să se întoarcă acasă împreună. Două inimi bătând la unison. Romantism.

''Face ochii mari când înțelege care e adevărul. Îi astup gura și nasul,apăsându-mi palma cu putere,silindu-l să înghită în loc să scuipe. Încearcă să vomite,dar e prea târziu,începe deja să-și piardă cunoștința. Exact în clipa când adoarme,citesc în ochii lui că fapta mea e de neiertat.

Mă așez pe călcâie și îl privesc cu un amestec de tristețe și de satisfacție. Îndepărtez o mură răzlețită,care îi pătează bărbia.

-Cine nu e în stare să mintă,Peeta?întreb,cu toate că el nu mă mai poate auzi.

Asta n-are importantă. Restul Panemului mă aude.''

Imagini de prin viata...

Chiar e zăpadă?

Nu-mi vine să cred că fenomenul acesta alb și magic a poposit și în regiunea aceasta de...''sinistrați''.

Nu luam în seamă previziunile celor de la vreme în cazul frigului și mai ales a ninsorii dar azi-dimineață când m-am uitat pe fereastră și am văzut pătura albă fără margini...m-am cutremurat de magia posibilului-sau poate a frigului.
Păcat că nu sunt sărbătorile de iarnă acum,dar simt că un colț din ele se regăsesc acum în mine și cred,că și în voi.
Apropo,la voi cum e?

La Multi Anisori,Cititorule!!!

S-a mai dus un din viata asta scurta si posomorata in unele privinte. Acesta este primul revelion petrecut pe acest blog,alaturi de voi si vreau sa va transmit cele mai calde urari de (foarte)bine,de sanatate,bucurie,belsug si la mai multe carti citite..:X
Pe plan propriu pot spune ca acest an a adus multe ''surprize''. Am intrat la liceu,am descoperit multe carti foarte frumoase,am contopit multe prietenii de peste granita judetului de care sunt foarte mandra si muuulte alte realizari.
Am observat ca nu sunt singura care a realizat ca anul acesta,2011,a fost printre cei mai buni si sper ca si anul care vine,2012,sa fie si mai bun.
Si daca tot am auzit de acest subiect...oare ce se va intampla pe 21.12.2012?

Invitatia La Vals-Mihail Drumes

Ma uit atenta la acest titlu de pe coperta incercand sa inteleg ceea ce m-a atras de prima data la ea. O fi aceste trei cuvinte inrodite astfel incat sa-mi demonstreze ca e vorba de o poveste fara sfarsit,fara margini de iubire sau de un joc al mortii unde toti castiga esecul celuilalt?
Am citit aceasta carte cu ''tot sufletul'',daca
pot spune asa,dedicandu-ma ei,intrand in sufletul personajului principal si incercand sa ma caracterisez pe mine,pentru ca asta face acest roman-isi spune povestea dar reuseste sa te descoperi intr-o alta parte a vietii. Iti cere parerea.
Romanul are drept protagonist pe tanarul Tudor Petrican,un elev eminent care se joaca cu saracele fete care ii cad in abisurile privirii din primele clipe. Este un joc propriu,prin care isi hraneste orgoliul,mandria tiranica pentru a demonstra ca este cel mai bun,ajungand la anumite procedee...pline de tupeu.
In timpul facultatii,cuprins de puterea farmecului sau,intalneste o bruneta cu ochii ca niste luceferi,Micaela,unde o invita la un vals. Incearca sa o cucereasca dar isi da seama ca nu toate femeile sunt la fel,ca viata e frumoasa,strans legata de toate nefericirile prezentului.
Isi demonstreaza,intr-un sfarsit,ca posibila fiinta a iubirii s-ar putea regasi si in el,iar tot ce trebuie sa faca este sa incerce sa nu se opreasca din acel dans unde s-ar putea sa-i aduca  propria sinucidere.
In tot acest traseu al romanului,de 270 de pagini,jocul orgoliului,al iubirii si al mortii isi contureaza propriile reguli...sau poate ca nu.
Citate...

• ''Asadar,se intamplase si minunea minunilor:o cucerisem pe Micaela. O sarutasem cu voia ei si asta insemna capitularea. Pana aici fusese urcusul:greu,anevoios,plin de truda,obstacole,primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminisul,paradisul,fericirea...                                                                                        Asadar,asta fusese totul? De ce se topise asa de repede rezistenta Micaelei? De ce nu ma infruntase mai mult? De ce nu ma mai chinuise inca o luna,doua,un an? Atunci as fi iubit-o,poate! Dar ea,numai dupa trei luni de zile,imi cazuse in brate,sfarsita! Si maine-poimaine va fi a mea,si totul se va ineca in obisnuita. Dragostea isi va fi trait viata.''

• ''-Ce faci? Nu e voie! Esti nebun? Ce te-a apucat?                                                                    -Nu intelegi ca plecam la Constantinopol? Doar nu vorbesc...turceste!''
• ''Este de preferat iadul cu o femeie desteapta,decat paradisul cu una proasta.''
• '' Abia acum imi dadeam lucid seama de gravitatea ''faptei''. Otrava ei,care lucra mocnit inca de aseara,reusise,in fine,sa-mi cuprinda toata fiinta.''
• ''Daca o prindeam asupra faptului,poate as fi omorat-o,fara discutie. Insa felul cu aflasem de necredinta ei excludea o asemenea razbunare sangeroasa,prin aceea ca pregatirea calculata cu sange rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului si,in acest caz,impulsul ar fi fost sugrumat,anulat de tendintele bune ale eului.''
• ''Gandeam fara ganduri sau,mai precis,in absenta constiintei. Situatia era,desigur,cantarita in strafundurile inconstientului care lucra febril,fara sa-mi comunice deciziile. Deocamdata,in constiinta mea domneau pustiul,acalmia,haosul-ca dupa o catastrofa.''
• ''Zambeam inghetat,vorbeam cu sufletul pustiu si mana care trebuia s-o sugrume o mangaia,ca si cum nu se petrecuse nimic.''
• ''Desi o durea,desigur,succesul meu,tinuse totusi sa ma felicite. Mie imi ajungea numai sa fi stiut ca a plans.Ii doream sa fie fericita,i-o spusesem pe toate caile,dar cine i-ar fi ingaduit sa fie fericita cu altul? Pentru nimic in lume!''
•  “Iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot fara sa-i ceri nimic in shimb, multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. Eu am vrut totul de la tine pentru ca-ti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa-ti dau. De aici a pornit greseala, de la acest schimb in aparenta just. Dar ce experienta aveam eu, de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala, ca balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta, dupa variabile de care foarte greu ne dam seama. In cazul nostru balanta atarna in favoara ta. Lanturile cu care ma incatusai erau mult mai puternice decat ale mele.”