So...Sfidarea! Poate daca ati citit recenzia anterioara despre prima carte,Jocurile Foamei, ati vazut ca sunt o mare fana a acestei serii complet fabuloasa,si Da,continuarea e la fel de fabuloasa.
Am citit-o fara rasuflare avand-o intiparita in minte incontinuu,personajele principale,Katniss si Peeta mereu imbogatindu-mi imaginatia. De ce?! Pentru ca,prin nu stiu ce mijloc unic al scriitoarei m-a captat ca prima oara asupra romanului.
Coperta ''inflacarata'' merita un continut arzator.
“Katniss si Peeta au castigat impreuna sangeroasele Jocuri ale Foamei, sfidand pentru prima oara in istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniti in Districtul 12, dupa toate incercarile infruntate, convinsi ca au castigat o viata sigura si decenta pentru ei si familiile lor, spera ca va urma o lunga perioada de pace. Dar, in timp ce Katniss si Peeta parcurg obligatoriul Tur al Invingatorilor, apar zvonuri despre o revolta printre locuitorii districtelor. Iar in ochii conducatorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Daca nu vor reusi sa convinga natiunea Panemului ca sunt in continuare indragostiti nebuneste, consecintele ar putea fi dezastruoase…”
Mic rezumat: Dupa ce au
castigat Jocurile Foamei, Peeta si Katniss se intorc acasa in districtul
12, convinsi ca isi vor putea trai viata in liniste de acum inainte.
Insa, lucrurile nu sunt asa usoare cum par la prima vedere. Presedintele
Snow isi face aparitia si o anunta pe Katniss ca a starnit ceva ce nu
mai poate fi oprit: revolte in majoritatea districtelor. Ceea ce a
perceput ea ca o actiune disperata de a-si salva viata, rebelii au vazut
ca o sfidare adusa Capitoliului.
Ca urmare, Capitoliul pune la cale un
nou plan diabolic: in cadrul Jubileului Pacii vor fi adusi inapoi in
arena invingatorii din celelalte districte pentru un nou Joc al Foamei.
Este clar ca Presedintele Snow vrea sa isi demonstreze inca o data
puterea nimicind simbolurile celorlalte districte, pe invingatorii lor.
In Districtul 12 Katniss este singura invingatoare de sex feminin. Peeta
si Hyamitch sunt ceilalti doi invingatori. Va las sa ghiciti care din
ei ajunge in arena. Finalul este spectaculos, incendiar, dar ingrozitor
de trist.''
Chiar daca poate am fi tentati sa spunem ca primul volum,in orice serie,ar fi mai bun ca oricare alte continuari ai acestuia ei bine,aici e cu totul o alta poveste.
De la actiune pana la personaje,de la caractere pana la surprize (mortale sau amuzante) totul ia foc. La propriu...:)
"In sfarsit am citit cartea pe care o asteptam cu sufletul la gura: Sfidarea de Suzanne Collins, al doilea volum al fenomenalei serii Jocurile Foamei!
Nu doar mi-a implinit asteptarile, si asa foarte mari, dar le-a
depasit cu mult! O lectura la fel de pasionanta, chiar mai pasionanta,
pentru ca acum esti deja foarte atasat de personajele alaturi de care
ai suferit. Iar intriga este incredibila. Nu veti avea somn odata ce
ati deschis cartea. Sfatul meu este sa o incepeti dimineata si sa
anulati orice program ati avea in acea zi!" Stephenie Meyer
''Suzanne Collins a reusit o performanta rara. A scris o continuare chiar mai buna decat primul volum al seriei.'' New York Times
“Stau intinsa cu capul in poala lui Peeta, impletind o cununa de flori
in timp ce el se joaca cu parul meu, pretinzand ca invata sa faca
noduri. Dupa o vreme mainile lui raman nemiscate.
“Ce e?”, intreb.
“As vrea sa pot opri timpul in clipa asta, aici si acum, si sa traiesc in ea o vesnicie”, raspunde el.
“Ok.”
Ii aud zambetul din glas.
“Atunci esti de acord?”
“Sunt de acord”, spun.''
“As vrea sa pot opri timpul in clipa asta, aici si acum, si sa traiesc in ea o vesnicie”, raspunde el.
“Ok.”
Ii aud zambetul din glas.
“Atunci esti de acord?”
“Sunt de acord”, spun.''
''Drept carbuni preschimbati in perle sub apararea unei vieti prea grele. Frumusete rasarita prin durere.''
''Acum isi face Peeta griji pentru mine,ceea ce se adauga intregii nebunii.
-E ok. Nu sunt decat hormonii ei,spune Finnick. Din cauza copilului.
Imi ridic ochii si il vad,stand linistit in genunghi,dar inca gafaind usor din cauza urcusului,a caldurii si a efortului de a-l intoarce pe Peeta din morti.
-Nu. Nu e...,scap eu,dar sunt intreurupta de o runda de suspine si mai isterice,care par sa nu faca altceva decat sa confirme spusele lui Finnick despre copil.''
