Smiile!...just smile

>

Dacă ți-aș spune că Te Iubesc,ar trebui să Te Omor-Ally Carter

 Surprinzător!....dacă ar fi să găsesc un cuvânt potrivit pentru a capta întreaga poveste,acesta ar fi-Amazing! :)
Văzusem,citisem recenzia,descrierea cărții pe diferite bloguri dar nu mă captase  să o cumpăr-poate din cauza ignoranței sau pur și simplu a lenei. Dar un lucru era cert-îmi plăcea subiectul: Spionaj romantic :))
 Sunt genul căreia îi place să judece o carte după copertă(știu că este un defect) și în cazul de față titlul a fost ca un ''foc de artificii''. Exagerez puțin dar m-a captat în întregime. Cred că ORICINE care citește acest titlu ''Dacă ți-aș spune că Te Iubesc....ar trebui să Te Omor'' își formează scenarii proprii despre subiectul acțiunii. Ei bine,eu asta am făcut.
Imediat ce m-am văzut cu banii în mână gata să cumpăr o revistă,această carte mi-a apărut în minte. Repet:nu voiam să o iau.. și gândisem foaaarte rău.
De la prima pagină am fost invitată să particip la scrierea unui jurnal total nou,chiar și din punct de vedere al temei,de către Cammie Morgan. Ce pot spune despre fata asta decât că este GENIALĂ, și nu doar la figurat...

 Cammie Morgan este elevă la Colegiul Gallagher pentru Tinere Excepționale, o școală de fete tipică — evident, tipică doar dacă la orice școală s-ar preda arte marțiale avansate la ora de Educație fizică, cunoștințe despre cele mai noi arme ale războiului chimic la orele de Științe, iar elevele ar primi distincții pentru spargerea codurilor CIA la orele de Informatică.
Deși pretinde că este o școală pentru genii, Colegiul Gallagher este de fapt o școală pentru… spioane! Iar Cammie, chiar dacă vorbește fluent paisprezece limbi străine și este capabilă să omoare pe cineva în șapte feluri diferite cu mâinile goale, habar n-are ce să facă atunci când întâlnește un băiat obișnuit, care crede ca și ea este o fată obișnuită.
Sigur, Cammie poate să-i asculte convorbirile telefonice, să se infiltreze în calculatorul lui ca un hacker sau să-l urmărească prin oraș cu iscusința unui adevărat James Bond. Dar va reuși oare să se descurce într-o relație cu o persoană care nu trebuie să afle niciodată adevărul despre ea?

Cine nu-și aduce aminte de ,,Spioanele'' de pe Jetix,de fanteziile pe care le aveam,jocurile pe care le jucam ''de-a spionatul''?! Cartea îți urează ''Bun venit în copilărie,copilă!'' de la început până la sfărșit.

Personajul principal,Cammie, este o adolescentă diferită față de celelalte eroine descusute până acum din alte romane. Este puternică,curajoasă,frumoasă,deșteaptă dar este o fată timidă la viața de dincolo de zidurile școlii,la realitate.

M-a făcut să iubesc tot ce înseamnă pentru ea ''noul''. M-a făcut să mă simt ca o spioană sexy și mai mult decât atât,M-a făcut să privesc prima iubire altfel,în alt sens și consecințele cu toată inima. Pentru ca da,în cartea asta se pune suflet!

''-S-o spunem pe șleau:fie e un agent inamic care încearcă să se infiltreze între Fetele Gallagher prin intermediul lui Cammie...

Liz s-a oprit în mijlocul frazei,îndemnându-mă să întreb:

-Sau...?

Întreaga față i s-a luminat:

-E sufletul tău pereche.''

''-Nu veni să mă cauți,Josh. Nu mai pot să te văd niciodată. Și apoi m-am uitat în ochii lui pentru prima oară. Și îți va fi mai bine așa....Oh,am spus,și nu am nicio pisică.

M-am întors,ca să-mi ascund lacrimile,și m-am adâncit în noaptea care se întindea în fața mea. N-am stat să mă gândesc la tot ce lăsam în urmă.Eliberată de secretele mele,eliberată de minciunile mele,mi-am spus că făceam ceea ce mi-era harazit să fac pe acest pământ. Am fugit. Am sărit. Mi-am desfăcut brațele și ,timp de zece secunde pline de extaz,am putut să zbor.''

''O vreme,avusesem nevoie de altă viață,o viață de probă-temporar normală. Era dificil să mă uit în ochii răniți ai cuiva drag și să-i spun că nu voi fi niciodată liberă să-l iubesc cu adevărat,pentru că...ei,bine...atunci ar trebui să-l omor.''

''-Serios?am zis,adăugând o nervozitate artificială glasului meu. Dar...M-am uitat de la unul la altul. Nu știți unde locuiesc.

-Oh,ba sigur că știm,a punctat Dillon. Te-am văzut sâmbătă. Întorcându-te de la școală. Cu prietenele tale.

-Dar...eu fac școala acasă.(Iar premiul Osar pentru cea mai bună actriță într-o piesă pentru adolescenți îi revine lui...Cammie Morgan!)Nu știu la ce te referi.'' 

Această imagine cred că ar fi sugestivă pentru orice spion din noi...!

Un moment asteptat...Breaking Dawn

Jocurile Foamei(Sfidarea)-Suzanne Collins

Ei bine,intr-un final,am revenit cu o noua recenzie. Nu stiu cat ajuta aceastea in deciziile voastre sau cat va imbogatesc parerile in privinta acestora dar,cum va spune o persoana speciala,trebuie sa-mi fac treaba :)
So...Sfidarea! Poate daca ati citit recenzia anterioara despre prima carte,Jocurile Foamei, ati vazut ca sunt o mare fana a acestei serii complet fabuloasa,si Da,continuarea e la fel de fabuloasa.
Am citit-o fara rasuflare avand-o intiparita in minte incontinuu,personajele principale,Katniss si Peeta mereu imbogatindu-mi imaginatia. De ce?! Pentru ca,prin nu stiu ce mijloc unic al scriitoarei m-a captat ca prima oara asupra romanului.
Coperta ''inflacarata'' merita un continut arzator.
“Katniss si Peeta au castigat impreuna sangeroasele Jocuri ale Foamei, sfidand pentru prima oara in istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniti in Districtul 12, dupa toate incercarile infruntate, convinsi ca au castigat o viata sigura si decenta pentru ei si familiile lor, spera ca va urma o lunga perioada de pace. Dar, in timp ce Katniss si Peeta parcurg obligatoriul Tur al Invingatorilor, apar zvonuri despre o revolta printre locuitorii districtelor. Iar in ochii conducatorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Daca nu vor reusi sa convinga natiunea Panemului ca sunt in continuare indragostiti nebuneste, consecintele ar putea fi dezastruoase…”

Mic rezumat: Dupa ce au castigat Jocurile Foamei, Peeta si Katniss se intorc acasa in districtul 12, convinsi ca isi vor putea trai viata in liniste de acum inainte. Insa, lucrurile nu sunt asa usoare cum par la prima vedere. Presedintele Snow isi face aparitia si o anunta pe Katniss ca a starnit ceva ce nu mai poate fi oprit: revolte in majoritatea districtelor. Ceea ce a perceput ea ca o actiune disperata de a-si salva viata, rebelii au vazut ca o sfidare adusa Capitoliului.

Ca urmare, Capitoliul pune la cale un nou plan diabolic: in cadrul Jubileului Pacii vor fi adusi inapoi in arena invingatorii din celelalte districte pentru un nou Joc al Foamei. Este clar ca Presedintele Snow vrea sa isi demonstreze inca o data puterea nimicind simbolurile celorlalte districte, pe invingatorii lor. In Districtul 12 Katniss este singura invingatoare de sex feminin. Peeta si Hyamitch sunt ceilalti doi invingatori. Va las sa ghiciti care din ei ajunge in arena. Finalul este spectaculos, incendiar, dar ingrozitor de trist.''

Chiar daca poate am fi tentati sa spunem ca primul volum,in orice serie,ar fi mai bun ca oricare alte continuari ai acestuia ei bine,aici e cu  totul o alta poveste.

De la actiune pana la personaje,de la caractere pana la surprize (mortale sau amuzante) totul ia foc. La propriu...:)

"In sfarsit am citit cartea pe care o asteptam cu sufletul la gura: Sfidarea de Suzanne Collins, al doilea volum al fenomenalei serii Jocurile Foamei! Nu doar mi-a implinit asteptarile, si asa foarte mari, dar le-a depasit cu mult! O lectura la fel de pasionanta, chiar mai pasionanta, pentru ca acum esti deja foarte atasat de personajele alaturi de care ai suferit. Iar intriga este incredibila. Nu veti avea somn odata ce ati deschis cartea. Sfatul meu este sa o incepeti dimineata si sa anulati orice program ati avea in acea zi!" Stephenie Meyer

''Suzanne Collins a reusit o performanta rara. A scris o continuare chiar mai buna decat primul volum al seriei.'' New York Times 

 “Stau intinsa cu capul in poala lui Peeta, impletind o cununa de flori in timp ce el se joaca cu parul meu, pretinzand ca invata sa faca noduri. Dupa o vreme mainile lui raman nemiscate.

“Ce e?”, intreb.
“As vrea sa pot opri timpul in clipa asta, aici si acum, si sa traiesc in ea o vesnicie”, raspunde el.
“Ok.”
Ii aud zambetul din glas.
“Atunci esti de acord?”
“Sunt de acord”, spun.''

''Drept carbuni preschimbati in perle sub apararea unei vieti prea grele. Frumusete rasarita prin durere.''

''Acum isi face Peeta griji pentru mine,ceea ce se adauga intregii nebunii.

-E ok. Nu sunt decat hormonii ei,spune Finnick. Din cauza copilului.

Imi ridic ochii si il vad,stand linistit in genunghi,dar inca gafaind usor din cauza urcusului,a caldurii si a efortului de a-l intoarce pe Peeta din morti.

-Nu. Nu e...,scap eu,dar sunt intreurupta de o runda de suspine si mai isterice,care par sa nu faca altceva decat sa confirme spusele lui Finnick despre copil.''

Inca astept filmul. Voi?

Jocurile Foamei-Suzanne Collins

Mă gândesc că poate o să pară puțin cam prea...târziu trezind această carte,acest fenomen în fața ochilor voștrii acum. Doar că nu mă pot abținee!

E ca și cum aș reînvia toată splendoarea acelor sentimente împreună cu voi.

Am făcut cunoștință cu acest fenomen mult prea devreme ca să mă las înșelată de aparențe. Văzusem păreri pro și contra-recunosc,părerile pro erau mai multe-dar,cu gândul de neștiință,am lăsat totul baltă. Mare prostie! Să nu o faceți niciodată.

Ei bine,într-o zi mi se câștigase dreptul să iau orice vreau din această lume. Nu pot să-mi dau seama cum,dar ''Jocurile Foamei'' fusese primul lucru de pe lista. Părerile pro mă marcaseră.

Am înșfăcat cartea și am devorat-o de-a dreptul. Nu mi se mai întâmplase așa ceva de când cu fenomenul Amurg,doar că atunci eram mai mică.

Acțiunea imprevizibilă,personajele care îmi urmau și visele noaptea,atât de puternic accentuate,firul narațiunii așa ușor de urmat,și sentimentul că nici nu mai știam când dădeam o pagină peste alta în descoperirea frumoasei povești de contopire a sentimentelor...m-a făcut să o încadrez în prim-planul bibliotecii mele.

Și când te gândești că totul începe atât de imprevizibil...

 Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde naţiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic şi sângeros - Jocurile Foamei. Douăzeci şi patru de adolescenţi sunt răpiţi de lângă familiile lor şi aruncaţi în luptă pe viaţă şi pe moarte, televizată şi urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat şi... viu. Cine va câştiga cursa nebună pentru supravieţuire?

Am găsit păreri care marcau partea ''subînteleasă'' a poveștii. Să fiu înțeleasă...cartea e fenomenală,nu numai prin ideea autorului pe care a dezvoltat-o ci prin tot. Efectele vizuale pe care ți le dăruiește te face să te întrebi dacă o să vezi așa ceva vreodată,sentimentul de ieșire din sufocarea personajului principal te lasă fără grai. Katniss este una dintre cele mai puternice personaje pe care am avut ocazia să le citesc. Cuvintele m-au lăsat să o citesc dar conștiința m-a lăsat să o judec. Este un personaj complex.

Planul exterior al personajului,pe lângă faptul că este o viziune a viitorului, îl face pe cititor să fie neașteptat la puterea tuturor elementelor. Culorile tari,pigmenții de dorintă a oamenilor la vederea jocului te fac să dorești și tu să vezi același lucru. Pentru că,la sfârșit,chiar dacă nu o să-ți dai seama,o să fii printre acei oameni care vor să vadă un spectacol bun. O să vrei să vezi cum moartea poate conduce.

Mi-au plăcut la nebunie momentele dintre ea si Peeta și mereu îmi ofereau un plan întreg numai de intimidate și iubire.

Am vizionat și filmul din fericire. Bineînțeles,nu se compară cu cartea,dar se poate compara cu viziunea pe care am avut-o asupra ei. Și acest lucru m-a impresionat. De-a dreptul!

''May the odds be ever in your favor!''

''Furia mă cuprinde brusc,fiindcă viața mea e la mezat și ei n-au nici măcar decența de a-mi da atenție. Fiindcă sunt eclipsată de un purcel mort. Inima începe să-mi bată nebunește,îmi simt obrajii arzând. Fără să mă gândesc,scot o săgeată din tolbă și o trimit exact către masa lor. Aud strigăte alarmate în timp ce creatorii-de-joc dau înapoi împleticindu-se. Săgeata străpunse mărul din gura purcelului și îl țintuiește de peretele din spate.Toți mă privesc nevenindu-le să-și creadă ochilor.

-Vă mulțumesc pentru atenție,le spun.

Pe urmă fac o plecăciune și o iau drept spre usă,fără să fi primit permisiunea de a mă retrage.''

''Melancolia mi se răspândește în întregul trup,ca un lichid ce mi se scurge prin vene.''

''Nu sunt frumoasă. Nu sunt superbă. Sunt tot atât de strălucitoare ca soarele.''

'''-Mai întâi apleacă-te o clipă,zice el. Trebuie să-ți spun ceva.

Mă aplec și îmi lipesc urechea teafără de buzele lui,care mă gâdilă în timp ce îmi vorbește în șoaptă.

-Nu uita că suntem îndrăgostiți nebunește,așa că poți să mă săruți ori de câte ori simți nevoia.

Îmi salt capul cu o smucitură,dar sfârșesc prin a izbucni în râs.

-Mulțumesc. O să țin minte.''

''Și are dreptate. Dacă vreau să-l țin pe Peeta în viață,trebuie să-i ofer publicului ceva mai mult,care să impresioneze. Îndrăgostiții născuți sub o stea potrivnică,dorindu-și cu disperare să se întoarcă acasă împreună. Două inimi bătând la unison. Romantism.

''Face ochii mari când înțelege care e adevărul. Îi astup gura și nasul,apăsându-mi palma cu putere,silindu-l să înghită în loc să scuipe. Încearcă să vomite,dar e prea târziu,începe deja să-și piardă cunoștința. Exact în clipa când adoarme,citesc în ochii lui că fapta mea e de neiertat.

Mă așez pe călcâie și îl privesc cu un amestec de tristețe și de satisfacție. Îndepărtez o mură răzlețită,care îi pătează bărbia.

-Cine nu e în stare să mintă,Peeta?întreb,cu toate că el nu mă mai poate auzi.

Asta n-are importantă. Restul Panemului mă aude.''

Imagini de prin viata...

Chiar e zăpadă?

Nu-mi vine să cred că fenomenul acesta alb și magic a poposit și în regiunea aceasta de...''sinistrați''.

Nu luam în seamă previziunile celor de la vreme în cazul frigului și mai ales a ninsorii dar azi-dimineață când m-am uitat pe fereastră și am văzut pătura albă fără margini...m-am cutremurat de magia posibilului-sau poate a frigului.
Păcat că nu sunt sărbătorile de iarnă acum,dar simt că un colț din ele se regăsesc acum în mine și cred,că și în voi.
Apropo,la voi cum e?